Profitul contabil este rezultatul pe care firma îl arată în situațiile financiare, calculat după regulile contabilității, iar profitul fiscal este rezultatul pe baza căruia se calculează impozitul, obținut după ajustările cerute de legea fiscală. Cele două cifre diferă, de regulă, pentru că unele cheltuieli sunt înregistrate contabil, dar nu sunt acceptate fiscal, iar unele venituri se tratează diferit.
Două scopuri, două seturi de reguli
Contabilitatea are ca scop să ofere o imagine cât mai fidelă a situației firmei: ce a câștigat, ce a cheltuit, ce are și ce datorează. Legea fiscală are alt scop: să stabilească, în mod uniform, cât impozit se datorează statului. De aceea, ea impune limite, condiții și excluderi pentru anumite cheltuieli și venituri. O cheltuială reală pentru firmă poate fi, fiscal, nedeductibilă, iar un venit contabil poate fi, fiscal, neimpozabil. Rezultatul fiscal pornește de la cel contabil și trece printr-o serie de ajustări.
Ce trebuie să știi înainte să interpretezi cifrele
Criteriul 1: Pornești mereu de la rezultatul contabil
Calculul fiscal nu se face de la zero. El începe cu profitul sau pierderea din contabilitate, la care se adaugă elementele nedeductibile și se scad cele neimpozabile. Dacă rezultatul contabil este greșit, cel fiscal va fi și el afectat. Calitatea evidenței contabile este, așadar, baza oricărui calcul corect.
Criteriul 2: Cheltuielile nedeductibile cresc baza impozabilă
Cheltuielile care nu îndeplinesc condițiile de deductibilitate, de pildă cele fără documente, fără legătură cu activitatea sau care depășesc limitele legale, se adaugă la rezultatul contabil. Rezultatul fiscal devine astfel mai mare decât cel contabil. Un antreprenor care vede „profit mic” în contabilitate și se miră de un impozit mai mare decât se aștepta poate avea acolo explicația.
Criteriul 3: Unele venituri nu se impozitează sau se tratează special
Există venituri care, deși apar în contabilitate, nu intră în baza impozabilă sau se impozitează după reguli proprii. Aceste elemente se scad din rezultatul contabil. De aceea, la unele firme profitul fiscal este mai mic decât cel contabil.
Criteriul 4: Amortizarea poate diferi
Amortizarea înregistrată contabil poate fi diferită de cea recunoscută fiscal, mai ales dacă firma folosește metode sau durate diferite. Diferența se ajustează la calculul impozitului și se urmărește pe ani.
Criteriul 5: Provizioanele au reguli proprii
Contabil, firma poate constitui provizioane pentru riscuri. Fiscal, doar unele sunt deductibile, în limitele și în condițiile legii. Prin urmare, un provizion contabil nu reduce automat impozitul.
Criteriul 6: Pierderea contabilă nu înseamnă pierdere fiscală
O firmă poate avea pierdere în contabilitate și profit fiscal, dacă ajustările o împing în pozitiv. Invers, poate avea profit contabil și pierdere fiscală. Distincția este importantă pentru modul în care se valorifică pierderile în anii următori.
Un exemplu simplificat
O firmă de servicii încheie anul cu un rezultat contabil pozitiv. Dintre cheltuielile ei, o parte nu au documente suficiente, o altă parte depășesc plafoanele legale, iar o a treia este reprezentată de penalități nedeductibile. Contabilul adaugă aceste sume la rezultatul contabil și obține un rezultat fiscal mai mare. Pe de altă parte, firma a primit un venit care nu se impozitează, așa că îl scade. Diferența dintre cele două cifre nu înseamnă o greșeală, ci un calcul firesc. Antreprenorul care înțelege acest lucru nu mai este surprins de suma de plată.
De ce contează pentru deciziile de zi cu zi
Un antreprenor care urmărește doar profitul contabil poate lua decizii pe baza unei imagini incomplete. Să zicem că firma pare să aibă un profit confortabil și se decide o distribuire importantă de dividende. Dacă impozitul pe profit se calculează pe un rezultat fiscal mai mare, suma de plată către buget va fi și ea mai mare, iar lichiditățile rămase pot fi insuficiente. Invers, o firmă care pare să iasă la limită pe profit contabil poate avea un rezultat fiscal mai favorabil și, deci, o povară fiscală mai mică decât a anticipat. În ambele cazuri, cunoașterea diferenței înseamnă planificare mai bună.
La fel de important este modul în care vorbești cu banca sau cu investitorii. Ei se uită, de regulă, la situațiile financiare, deci la profitul contabil. Dacă poți explica de ce impozitul pare disproporționat, de pildă din cauza unor cheltuieli nedeductibile excepționale, îți crește credibilitatea.
Cum folosești diferența în beneficiul tău
- Cere contabilului, la fiecare închidere de an, o reconciliere simplă între profitul contabil și cel fiscal.
- Identifică ce cheltuieli au fost nedeductibile și de ce, pentru a evita să le repeți.
- Verifică dacă documentele lipsă pot fi completate, astfel încât cheltuielile să devină deductibile.
- Planifică investițiile și cheltuielile mari ținând cont și de tratamentul lor fiscal.
- Urmărește pierderile fiscale reportate și termenele lor.
Greșeli de gândire frecvente
Una dintre ele este să calculezi impozitul „din cap”, aplicând cota la profitul din contabilitate. Alta este să crezi că toate cheltuielile reale reduc impozitul. A treia este să ignori diferențele temporare, cum sunt amortizarea sau provizioanele, care se reflectă în ani diferiți. Toate trei dispar când discuția cu contabilul se poartă pe cifre și pe exemple concrete, nu pe impresii.
Când merită să ceri o explicație mai detaliată
Dacă diferența dintre profitul contabil și cel fiscal este mare sau dacă se mărește de la an la an, merită o analiză. Poate că firma face multe cheltuieli fără documente suficiente sau poate că se acumulează cheltuieli peste limitele legale. Identificarea cauzei te ajută să iei măsuri concrete: să ceri facturi, să reduci cheltuielile nedeductibile sau să reorganizezi anumite procese.
Pentru o perspectivă mai largă asupra subiectelor din zona impozitării, categoria despre impozitele pe firmă reunește materialele pe teme. Iar pentru ghiduri din alte arii ale fiscalității firmelor mici, FiscalPress oferă explicații grupate pe categorii, utile ca punct de plecare pentru discuția cu specialistul tău.
