Impozitul pentru microîntreprinderi se calculează, în esență, pe veniturile firmei, în timp ce impozitul pe profit se calculează pe diferența dintre venituri și cheltuielile deductibile. Alegerea sau încadrarea într-unul dintre ele depinde de condițiile legale pe care le îndeplinești, iar compararea corectă a celor două cere o privire atentă asupra cheltuielilor, a marjei și a planurilor de dezvoltare.
Cum se deosebesc, în esență, cele două regimuri
Impozitul pe profit are logica clasică: firma adună veniturile, scade cheltuielile pe care legea le permite și plătește impozit pe diferență. O firmă cu cheltuieli mari față de venituri ajunge să plătească relativ puțin. Impozitul pentru microîntreprinderi urmărește altă logică: baza este veniturile, nu rezultatul, așa că cheltuielile nu mai reduc direct impozitul. Pentru firmele cu cheltuieli mici, cum sunt multe firme de consultanță, acest regim este simplu și previzibil. Pentru cele cu cheltuieli mari, cum sunt comerțul sau producția, poate deveni mai puțin avantajos.
Condițiile de încadrare, limitele și excepțiile se schimbă în timp, motiv pentru care nu le enumerăm aici. Cadrul general al alegerii este explicat în materialul despre impozitarea firmelor: microîntreprindere sau impozit pe profit, pe care merită să-l citești înainte de a discuta cu contabilul.
Lista de verificare a diferențelor
- Baza de calcul. La micro, veniturile; la profit, diferența dintre venituri și cheltuieli deductibile.
- Importanța cheltuielilor. La profit, fiecare cheltuială deductibilă reduce impozitul; la micro, cheltuielile nu schimbă baza.
- Previzibilitatea. Micro este mai ușor de anticipat, pentru că depinde de încasările și facturările firmei.
- Evidența. Profitul cere o urmărire atentă a deductibilității; micro este mai simplu de gestionat.
- Pierderile. La profit, o pierdere fiscală poate influența plățile din anii următori; la micro, mecanismul este diferit și trebuie verificat.
- Condițiile de acces. Micro are cerințe privind structura, tipul de activitate și nivelul veniturilor; profitul se aplică firmelor care nu le îndeplinesc sau care aleg această variantă când legea permite.
- Dezvoltarea. O firmă care investește mult și are cheltuieli mari poate câștiga din regimul pe profit.
Întrebările pe care le pui contabilului
Care este raportul dintre cheltuielile și veniturile mele?
Dacă cheltuielile deductibile reprezintă o parte mică din venituri, regimul pe venituri este adesea mai simplu și, în multe cazuri, mai avantajos. Dacă ele reprezintă o parte mare, regimul pe profit începe să arate mai bine. Răspunsul exact vine din simularea pe cifrele tale, nu din reguli de bun-simț.
Ce structură are firma?
Numărul de angajați, tipul de activitate și structura asociaților pot influența accesul la un regim sau altul. Verificarea condițiilor la zi este responsabilitatea contabilului, dar informațiile despre firmă vin de la tine.
Cât planific să investesc?
Investițiile importante, cu amortizare și cheltuieli deductibile, au valoare diferită în fiecare regim. Dacă ai planuri de extindere în următorii ani, pune-le în discuție, pentru că alegerea de azi poate fi nepotrivită mâine.
Ce înseamnă pentru dividende și pentru banii din firmă?
Regimul de impozitare influențează profitul net disponibil și, indirect, banii pe care îi poți scoate din firmă. Pentru modul în care acest lucru se leagă de retragerea veniturilor de către asociați, există materiale dedicate în aceeași zonă a publicației.
Ce se întâmplă când se schimbă condițiile
Regimul în care te afli nu este o stare permanentă. Dacă o condiție legală încetează să fie îndeplinită, firma poate trece automat la alt regim, iar trecerea vine cu obligații de declarare și de calcul propriu. Evenimentele care pot provoca schimbarea sunt de obicei cunoscute: creșterea veniturilor peste o limită, modificarea obiectului de activitate sau schimbări în structura asociaților. De aceea, urmărirea acestor elemente face parte din administrarea obișnuită a firmei, la fel ca urmărirea stocurilor sau a creanțelor.
Cum faci o simulare utilă
- Strânge cifrele reale ale ultimului an: venituri, cheltuieli, salarii, chirii, servicii cumpărate.
- Separă cheltuielile deductibile de cele nedeductibile, cu ajutorul contabilului.
- Calculează impozitul în fiecare regim, folosind regulile aplicabile.
- Adaugă planurile pentru anul următor: angajări, investiții, clienți noi.
- Compară nu doar impozitul, ci și efortul administrativ și riscul de a ieși din regim.
- Reia simularea cel puțin o dată pe an, pentru că situația firmei se schimbă.
Două firme, două alegeri diferite
O firmă de dezvoltare software are în principal cheltuieli cu salariile și cu câteva abonamente. Veniturile sunt mari față de costurile deductibile, iar un impozit calculat pe venituri poate fi mai simplu de gestionat și, adesea, mai previzibil. O firmă de comerț cu amănuntul are marfă de cumpărat, chirie, utilități și personal, deci cheltuieli deductibile consistente față de venituri. Acolo, calculul pe profit poate ieși mai favorabil, pentru că impozitul se aplică doar la ce rămâne după acoperirea acestor costuri.
Exemplele arată că nu există un regim „mai bun” în general. Există un regim mai potrivit pentru structura de costuri a fiecărei firme, iar structura se schimbă o dată cu dezvoltarea afacerii.
Greșeli frecvente în alegerea regimului
Prima este alegerea după impresii, de genul „am auzit că micro e mai bine”. A doua este ignorarea planurilor de creștere: un regim potrivit pentru anul acesta poate să nu mai fie potrivit după un an de dezvoltare. A treia este neglijarea condițiilor de menținere în regim, pentru că ieșirea poate fi automată dacă o condiție nu mai este îndeplinită. În sfârșit, uneori antreprenorii compară doar cota de impozit, nu și baza la care se aplică. O cotă mai mică pe o bază mai mare poate duce la un impozit mai mare.
Pentru subiecte înrudite, de la dividende la cheltuieli deductibile, secțiunea despre impozitele pe firmă adună materialele pe teme, utile ca să înțelegi tabloul întreg. De asemenea, pentru context general poți consulta FiscalPress, unde regulile sunt prezentate pe înțelesul celor care conduc firme mici.
Alegerea regimului nu se face o singură dată și pe viață. Cine o tratează ca pe o decizie de management, revizuită periodic, evită cele mai multe surprize neplăcute, iar discuția anuală cu contabilul devine un moment firesc de planificare, nu o formalitate.
